luni, 25 august 2014

Dor de tata

Și câteodată mai simt chiar
Un suflet trist pe lângă mine
Și ieri ai fost și astăzi iar
Să mă dezmierzi cu palme fine.

Și uneori mai simt cum stai
Cu capul tău cu fire rare
Pe perna mea...un cap bălai
Și simt că-mi este dor mai tare.

Și vocea-ți eu aud adese
Cum că mă strigi și vrei să-mi spui
Cuvinte de-alții ne-nțelese
Iar eu îți zic să mai rămâi.

Și alteori, pe timp de seară,
Când ziua fuge spre zenit
Eu haina-ți iau din cui și iară
Adorm cu suflet ostenit.

Căci nici acum de-atâta vreme
Eu sufletu-mi întreg nu-l simt
Iar inima în mine geme
De dor nestins și de mult frig.

O, ce n-aș da chiar pe vecie,
Să mai dăm timpul înapoi
Și să hrănim cu dărnicie
Iubirea dintre amândoi.

Căci prea devreme, prea abrupt
Doar ea te-a smuls de lângă mine
Și m-a lăsat cu dor să lup
Și amintirile-ți blajine.

Hai vino, deci, că te aștept
Să vii din nou, să fii cu mine
Și capul să mi-l strângi la piept...
Să mă alinți cu vorbe line.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu