Și
câteodată mai simt chiar
Un suflet
trist pe lângă mine
Și ieri ai
fost și astăzi iar
Să mă
dezmierzi cu palme fine.
Și uneori
mai simt cum stai
Cu capul tău
cu fire rare
Pe perna
mea...un cap bălai
Și simt
că-mi este dor mai tare.
Și vocea-ți
eu aud adese
Cum că mă
strigi și vrei să-mi spui
Cuvinte
de-alții ne-nțelese
Iar eu îți
zic să mai rămâi.
Și alteori,
pe timp de seară,
Când ziua
fuge spre zenit
Eu haina-ți
iau din cui și iară
Adorm cu
suflet ostenit.
Căci nici
acum de-atâta vreme
Eu
sufletu-mi întreg nu-l simt
Iar inima în
mine geme
De dor
nestins și de mult frig.
O, ce n-aș
da chiar pe vecie,
Să mai dăm
timpul înapoi
Și să
hrănim cu dărnicie
Iubirea
dintre amândoi.
Căci prea
devreme, prea abrupt
Doar ea te-a
smuls de lângă mine
Și m-a
lăsat cu dor să lup
Și
amintirile-ți blajine.
Hai vino,
deci, că te aștept
Să vii din
nou, să fii cu mine
Și capul să
mi-l strângi la piept...
Să mă
alinți cu vorbe line.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu