Tataie si ciorba de pui

Spre deosebire de alti copii, viata nu m-a fericit cu bunici pe care sa-i cunosc si la care sa-mi petrec vacantele de vara. Am tanjit intotdeauna dupa bunicii cu par de argint care-si mangaie nepotii pe frunte si le spun povesti seara. Dar cum in viata orice lipsa se compenseaza cu altceva, am avut parte de un “tataie” care de fapt era un unchi al mamei. Acest tataie a tinut locul a doua bunicute si a doi bunici. Tin minte si acum singura vacanta de iarna pe care am petrecut-o la tara cu tataie, vacanta impusa oarecum de starea vremii si anume de zapezile care facusera drumurile impracticabile.

Tataie era bunicul pe care il visasem toata viata mea de pana atunci, dar si bunica la ale carei mancaruri tanjeam, desi le citisem doar in cartile cu povesti si le auzisem din povestirile colegilor mei.

Tataie era un om micut, grasunel, cu ochi mici negri si ageri si cu un smoc de par alb infipt in crestetul capului, asemenea unuei gramezi de zapada pe un varf de munte.

Si pentru ca tataie imi facea toate poftele, ma intreba in fiecare zi ce sa-mi gateasca. Am ales ca imi este pofta de ciorba de pui. Comanda fiind data, micutul om cu par de zapada a trecut la treaba. A ales dintre puii si gainile pe care le hranea in fiecare zi cu boabe de porumb si malai amestecat cu apa, un pui numai bun sa incapa intr-o oala, pe care l-a taiat fara sa vad eu pentru ca plangeam dupa fiecare pui care ajungea sa ne tina loc de foame. L-a oparit in apa clocotita, i-a scos penele si a inceput sa il maseze cu malai. Tataia se pricepea foarte bine la povesti, asa ca mi-a spus ca malaiul folosit la masajul puiului avea menirea sa il faca sa nu mai fie suparat ca ajungea in oala. Puiul galben si frumos a trecut apoi la faza cu despicatul si spalatul. Dupa ce bucatile de carne au ajuns in faza in care erau gata sa fie aruncate in oala, tataie a presarat pe ele cateva fire de sare grunjoasa, asemenea unui Mos Craciun care se juca cu fulgii de zapada.

Acestea fiind spuse, focul aprins déjà in soba, lui tataie nu i-a mai ramas decat sa puna oala cu apa pe plita si sa puna in ea, la fiert, bucatile de carne. Cat carnea se certa cu caldura sobei, tataie a trecut la curatarea si taierea legumelor. Din camara adusese o telina cam cat un bulgare de zapada ce-mi incapea in palme, doi morcovi scosi din ladita cu nisip, trei cartofi din ograda proprie si pusi la pastrare si un ardei gras care se cam suparase ca venise iarna si se zbarcise putin. Le-a spalat pe toate cu grija si le-a taiat in patratele mici, de parca ar fi vrut sa le dea de mancare piticilor din poveste. Cat timp facea treaba asta, tataie avea grija sa arunce cate o privire agera catre oala de pe soba in care bucatile de pui facusera spume de suparare. Atent, cu o lingura de lemn in mana, tataie lua de deasupra apei norisorii cenusii de spuma si-i aseza tacticos intr-o strachina de lut. Dar ce ce trebuia sa faca asta? Si cum tot ceea ce facea avea o explicatie, spuma din blidul de lut se pregatea pentru pranzul pisicii ce-si facea veacul langa gramada de lemne de langa soba. Doar nu se gandea cineva ca ea nu era poftita la ospat! 
 Intepand bucatile de pui din oala cu furculita, pentru verificarea modului in care focul aprig isi facuse treaba, tataie se pregatea sa arunce peste pui si peste apa care prinsese a capata stelute de parca stia ca urma sa vina Craciunul, patratelele mici de legume care aveau sa desavarseasca gustul zemii galbene si stralucitoare.

In timp ce clocoteala strasnica facea un zgomot infernal in linistea camarutei cu tavan jos pe care tataie obisnuia sa-l atinga cu motul alb de par de pe cap, omul acesta ce tinea loc de bunica si de bunic, umbla cu lingura de lemn prin oala de parca ar fi fost un magician ce amesteca cu bagheta in joben, pregatindu-se sa scoata iepurele. Doar ca in loc de iepure, magicianul rubicond scotea cate o lingura cu zeama pe care o gusta, plescaind agale din buze, ca si cum ar fi vrut dintr-o sorbire sa simte gusturile intrepatrunse ale comorii din oala. Si cum plescaiala nu era destul de multumitoare, tataie mai lua intre degetele lui ca niste carnaciori de bere cateva fire sa sare grunjoasa pe care le ningea deasupra fierturii magice, iar la sfarsit mai turna o ulcica cu bors pe care de fiecare data il lua de la vecina dumnealui. Si pentru ca orice magie trebuie sa aiba un secret pe care doar ochii atenti il pot observa, am vazut ca incununarea ciorbei acre si gustoase insemna cateva fire de leustean verde scos din congelatorul frigiderului care tocate imprastiau prin odaie arome de primavara.

Urma ca tataie sa alerge pentru ultima data cu lingura de lemn prin oala-joben, pentru ca tot pentru ultima oara plescaitul final sa fie incununat cu un zambet plin de satisfactie, ca o incununare a cateva ore de munca. Ciorba de pui era gata, iar eu stateam uimita, in fata strachinei ce urma sa se umple cu magia din oala, ca o stana de piatra cu lingura in aer, ca si cum m-as fi inchinat in fata unei asemenea minuni! Ciorba aceea era legamantul unei iubiri neconditionate de vreo legatura de sange sau de vreun alt scop, ci doar de dragostea mea pe care o dadeam lui, cat as fi dat pentru patru bunici si de dragostea lui pe care mi-o dadea mie, cat ar fi dat pentru cei doi nepoti ai sai ce stateau

P.S. Acest articol a fost scris pentru concursul de pe pagina Unisol