Hai la Techirghiol!

Astept vara cu multa nerabdare!
Anul acesta cred ca voi ajunge la mare la tratament. Pfuuu...am imbatranit...sau poate nu, dar incerc sa ajung mai mult pentru mama la Mangalia, pentru ca am auzit ca acolo tratamentul ar fi excelent. Tratament pentru reumatism, artroze si alte cele, dar ce ma fac cu nervii mei? Sa fie de la astenia de primavara? Nu stiu, dar simt ca pana la vara nervii ma lasa incet-incet si putin cate putin.
Iata de ce incerc sa ma gandesc la lucurui frumoase si la amintiri placute. Si cum acest concurs ma inspira la asa ceva, nu spun decat SA TRECEM AL TREABA! :) Concursul este organizate de acest site.
Adevarul e ca am fost prin ceva zone, am stat prin cateva hoteluri si pensiuni si de fiecare data mi-a placut sa iau cu mine doar ce am gasit frumos acolo. Chiar daca, uneori, nu am gasit numai lucruri la superlativ, am incercat sa inclin balanta sufletului prin "incarcarea" cu lucrurile frumoase.
Am stat in divere locatii de 1, 2, 3 sau 4 stele. As minti daca as spune ca la 3 sau 4 stele nu m-am simtit excelet, pe masura clasificarii locatiei respective, la fel cum as minti daca as spune ca la 1 sau la 2 stele nu m-am simtit bine.
Am invatat un lucru din toate vacantele mele care, cel putin pentru mine e un adevar inca valabil si anume acela ca niciodata, dar absolut niciodata, calitatea vacantei nu va fi direct proportionala cu numarul de stele al locului in care te vei caza.
De ce spun asta...
Sunt cativa ani buni, cred ca sase, de cand am fost in vacanta la Techirghiol. Da, nu va mirati, la Techirghiol si chiar cu mama!
Insa...si acum tin minte acea vacanta.
Dupa un drum Focsani-Techirgiol, cu Dacia din dotare (la acea vreme), dupa atata amar de vreme de mers cu geamurile lasate, pentru ca insa nu se inventase aerul conditionat pentru masinile autohtone, am ajuns la intrarea in localitate. Asa credeam. Insa...Stupoare! Nu stiam pe ce drum s-o luam, pentru ca indicatoarele ori lipseau, ori erau prea multe si fiecare indica absolut altceva. Ei...dar in aceeasi situatie se mai afla inca un domn si o doamna aflati intr-o alta masina de DJ, care stateau si priveau contrariati, nestiind pe unde sa inainteze spre statiune. Dupa un mic dialog cu cei doi (cu care mai apoi ne-am imprietenit) printre geamurile lasate, am convenit sa purcedem impreuna pe unul din dintre drumeaguri si am avut noroc! Am ajuns in faimoasa statiune Techirghiol.
Oh, dar neajunsurile nu se opreau aici. Cazarea a durat vreo 4 ore si nu exagerez absolut deloc cand spun asta. Am fost repartizate la o pensiune de la care am plecat dupa primul dus, deoarece era o pensiune "de familie" si faptul ca unul dintre membrii ei ne privea atunci cand faceam dus nu era nimic deplasat, deoarece..."lasati doamna...ca doar e ginerele meu".
Asadar, cu valizele din nou in portbagaj, am ajuns la vila Campina.
O vila de 1 stea, doar cu parter, cu baie comuna, separat pentru femei si pentru barbati, camerele destul de spatioase, cu doua paturi si o chiuveta. Prea modest pentru standardele mele mi-am spus, dar, tinand cont ca puteam da din lac in put, m-am resemnat.
Va intrebati oare de ce m-am simtit cel mai bine in aceasta vacanta?
Simplu! Pentru ca aici, in aceasta vila simpla doar cu parter, fara dus si toaleta in camera, mi-am facut cei mai multi prieteni decat mi-am facut in toate vacantele mele la un loc. Sentimentele de prietenie nu au mai fost anihilate de etajele hotelurilor, pe peretii goi ai lifturilor, de multitudinea de turisti in care fiecare dintre noi devine un anonim, de ignoranta de care ai parte, uneori, de unde nu te astepti. Nu, aici, in aceasta vila micuta, toti aveam un nume, fiecare stia exact cum ii cheama pe toti ceilalti, absolut toti ieseam seara la televizorul de pe holul vilei si tot impreuna mergeam sa facem plaja si ne balaceam in ghiol.
N-o sa uit poate, niciodata, serile pe care le petrecem tot impreuna, afara, in gradina pensiunii, necontand ca aveam varste diferite si proveneam din absolut toate colturile tarii. Cantam, mancam cateva fructe si spuneam glume. N-o sa uit nici plaja pe care o faceam cu totii, ascultand muzica de la un aparat de radio pe care il caram cu noi in fiecare zi si nici soparlele micute care ne acompaniau printre firele de iarba care se iveau pe aici pe colo.
N-o sa uit ca exact in acea perioada s-a sarbatorit hramul Manastirii din Techirghiol si ca am mers, din nou cu totii, sa asistam la slujba si sa luam apa vindecatoare de la un izvoras din curtea Manastirii.
Aceasta a fost cea mai frumoasa vacanta a mea petrecuta in Romania, intr-o mica vila, in care am invatat cu adevarat ce insemana prietenia si faptul ca oamenii din jurul tau te pot face sa uiti ca nu ai parte de confortul unui hotel de lux.
Data viitoare cand o sa mai ajung la Techirghiol o sa aleg Hotelul Anina. 
Daca va intereseaza il puteti gasi si pe Facebook, sub denumirea Complex Turistic Anina Techirghiol. 
P.S. Am vizualizat acum imagini cu aceasta vila si am ramas surprinsa ca este modernizata: AC, televizor si frigider in camera. Bravo! Bravo lor!
P.S. Articolul este mai vechi, dupa un alt blog al meu pe care il citez aici ca sursa de inspiratie pentru lamurirea oricarei persoane interesate, dar l-am actualizat pentru partciparea la cocnurs.