Cine ar
da jumătate de ora de somn pe jumatate de ora de alergare? Dar cine
ar da cele zece minute de toropeala dulce după masa de la amiaza pe
10 minute de pedalat? Și mai ales, cine ar da un sfert de ora de
butonat telecomanda pe un sfert de ora de balaceala la strand? Ah,
văd câteva mâini ridicate...din păcate prea puține...majoritatea
ați lăsat deja privirile în jos. Da, știu, cunosc senzația,
sentimentele de vinovăție atunci când îți propui să faci
mișcare și nu prea-ti iese și culpabilitatea deplorabila atunci
când te culci ghiftuit fără sa fi făcut cele câteva minute de
mișcare pe care ți le-ai promis atunci când te infruptai strasnic
din desertul pe care oricum nu trebuia să-l mănânci la ora târzie
de vara. Dar cine sa te certe? Cine sa te tragă la raspundere? În
fata cui sa te simți vinovat ca nu faci mișcare?
IN FATA
TA! Tu ești singurul în fata caruia ar trebui să-ți pleci ochii
și să-ți fie jenă să mai ridici privirea. Ani de zile am evitat
să mă întâlnesc cu mine în oglinda. Și nu numaqi în oglinda.
Evitam sa fac poze în vacanțe. Subconstientul meu știa de ce fac
asta, dar refuzam s-o recunsc, pentru ca gustul sarmalelor și aroma
painii calde erau mult mai puternice decât voința mea. Minunea
clipelor petrecute la masa acasă sau la restaurant aveau un efect de
sedare asupra creierului meu care refuza sa vadă și sa simtă
realitatea cruda. Poposeam în fata oglinzii atât cât să mă
machiez și să-mi aranjez parul. Pentru
restul „nu mai era timp de stat in oglinda”.
Pana intr-o zi in care, din greseala sau nu, mi-am aruncat ochii mai
in jos de gat si am ramas muta. In oglinda se ivea o persoana pe care
eu nu o cunosteam...asupra careia grasimea isi pusese amprenta atat
pe trup, dar si pe inima. La propriu si la figurat, cea din fata mea
nu eram eu...sau refuzam sa cred ca pot fi eu aceea. Vedeam o femeie
pe care grasimea o facea mai batrana decat varsta pe care o avea,
care era garbovita de o cocoasa plina cu grasime si pe care hainele
stateau de parca mai aveau putin si se desprindeau din tesatura. Cand
ajunsesem sa arat asa|? Cand dadusem frau liber kilogramelor sa-mi
subjuge viata? Cand m-am lasat prada slabiciunilor culinare? Cand am
perdut atatia ani din viata fara sa-mi dau seama ca poate aceasta
este singura data sa traiesc?
Cu ochii plini de umire si de regrete, am ales sa fug spre cantar, nu
inainte de a-i arunca o ultima privire femeii triste din oglinda.
Intalnirea cu sticlosul avea sa-mi strice defititiv ziua. Acul imi
imidca binisor peste suta de kilograme si acestea au fost momentele
in care am decis ca e vremea schimbarii.
N-a fost usor, dar imposibilul a a devenit o tinta pe care am
atins-o. In afara unui regim alimentar echilibrat, am inceput sa fac
miscare. Ce puteam alege dintre toate sporturile avanad in v ederea
greutatea impovaratoare? Am oscilat intre mai multe si am ales:
mersul pe bicicleta. La inceput a fost greu, pana mi-am adus aminte
cum trebuie sa-mi tin echilibtrul, pana am invatat sa iau
curbele...pana m-am obisnut sa ignor cuvintele ce-mi fluturau pe lang
urechi si care-mi spuneau ca bicicleta geme sub mine sau ca pur si
simplu nu se vede de sub mine.
Mergeam in fiecare zi si inlocuiam minutele de somnolenta de dupa
masa cu cateva minute de pedalat. Cu fiecare zi ce trecea, maream
timpul parcurs si placerea mersului in aer liber era direct
proportionala cu asta. Imi imaginam ca sunt singura si ca nimeni nu
se uita la mine cum transpir in timp ce dadeam energic din pedale.
Imaginea femeii din oglinda era cu mult mai puternica decat cuvintele
pline de sadism ale unor indivizi ce se credeau a fi oameni.
Cine a spus ca nu poti slabi a gresit amarnic. Dar cine crede ca poti
slabi fara sport se inseala si mai tare. Pedalatul a devenit pentru
mine o placere si o necesitate. Intre timp mi-am cumparat si o
bicicleta de camera pe care o folosesc iarna. Pedalez, ma uit pe geam
si-mi imaginez ca sunt afara. Dar nu numai iarna o folosesc pe
prietena mea din casa, ci si acum, vara, atunci cand timpul petrecut
la serviciu nu-mi ofera posibilitatea de a pedala in natura la ora
tarzie la care ajung acasa. In plus, bicicleta de camera imi ofera
posibilitatea de a vedea cati km parcurg, timpul petrecut cu ea si
caloriile consumate.
Bicicleta a devenit una dintre cele mai bune
prietene ale mele si cea cu ajutorul careia am reusit sa schimb
imaginea femeii din oglinda. Acum, cea pe care o vad este alta. Are
alt tonus, grasimea de pe fata s-a dus odata cu anii in plus pe
care-i arata, iar hainele se aseaza altfel pe trupul pe care multi
nu-si imaginau ca-l va putea avea vreodata.
Daca si tu te-ai confruntat vreodata cu kilogramele in plus sau te
confrunti inca sau dimpotriva nu te confrunti cu asa ceva, ci chiar
esti o fire atletica si esti pe litoralul romanesc, te invit si te
provoc sa iei parte la cea mai mare ora de sport la mare. Aceast
eveniment va avea loc in Mamaia, in Piateta Perla si va incepe la ora
9,00 in data de 01 august 2015. Vei putea alege, dupa preferinte
intre: Kangoo Jumps, Zumba, Steel Programs, Rebound AAS, Functional
Training, Khaui Bo, Aerobik, Fotbal, Biciclete stationare Zona Boot
Camp si nu doar atat.
Programul ar fi cam urmatorul:
10:00- 10:45 TRX
Suspension Training
11:00 – 11:45 TRX Fusion (Suspension Training and Rip Training)
12:00 - 12:45 Do It More Intense (High Intensity Interval Training)
13:00- 13:45 TRX Flow (Mind&Body)
11:00 – 11:45 TRX Fusion (Suspension Training and Rip Training)
12:00 - 12:45 Do It More Intense (High Intensity Interval Training)
13:00- 13:45 TRX Flow (Mind&Body)
16:00- 16:30 TRX
Suspension Training Express
16:45 – 17:45 FUNCTIONAL FITNESS
18:30 – 19:15 TRX Fusion (Suspension Training and Rip Training)
16:45 – 17:45 FUNCTIONAL FITNESS
18:30 – 19:15 TRX Fusion (Suspension Training and Rip Training)
Intrarea
este gratuita, iar tie nu-ti ramane decat sa te echipezi
corespunzator.
Si pentru ca oricine sau orice lucru care respecta are si o pagina de
Facebook, Miscarea face bine are si ea asa ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu